Mijloace de investigatie

Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl reprezinta examenul morfopatologic post mortem al creierului, care evidentiaza leziunile caracteristice ale maladiei. O anamneza amanuntita, urmata de o explorare neuropsihica corelata cu rezultatul examenelor neuroradiologice, toate împreuna pot stabili diagnosticul cu o probabilitate de 85-90%. În esenta, diagnosticul de boala Alzheimer este un diagnostic de excludere, la o persoana în vârsta, prezentând semnele unei demente cu evolutie progresiva, dupa ce au fost eliminate alte cauze posibile.

Examene neuro-psihologice

Este indicat ca în timpul examinarii sa fie prezent si un membru al familiei sau o persoana apropiata celui examinat, care poate da detalii asupra comportamentului de zi cu zi al pacientului, memoriei acestuia si asupra modificarilor de personalitate. În cazul suspectarii unei demente, este de recomandat efectuarea unui interogatoriu standardizat, cum este "Mini Mental State Examination" - MMSE (exista si o versiune în limba româna), care consta în întrebari relativ simple, prin care se cerceteaza memoria, atentia, gândirea abstracta, capacitatea de denumire a obiectelor, orientarea vizuo-spatiala si alte functii cognitive. Scorul maximal este de 30 de puncte. Deja în cazul unor performante sub 28 de puncte, datorita dificultatii reduse a chestionarului, se poate suspecta o dementa. Acest test permite si stabilirea gradului de deteriorare mintala. Se foloseste si "testul ceasului": persoana examinata este solicitata sa deseneze cadranul unui ceas, cu cifrele de la 1 la 12, cerându-i-se sa puna orarul si minutarul la o anumita ora. Pacinetii cu boala Alzheimer au dificultati imense în efectuarea acestui test, chiar într-o faza incipienta a bolii.

Examene de laborator

Nu exista niciun examen de laborator care sa indice eventualitatea unei boli Alzheimer. Testele de laborator se efectueaza pentru a exclude alte cauze posibile ale unei demente. Simptome asemanatoare pot sa apara în boli însotite de dezechilibre mineral (Sodiu, Potasiu, Calciu), boli ale ficatului, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, tulburari de nutritie cu deficit de acid folic sau de vitamina B12. Tratarea acestor deficiente poate produce o încetinire sau chiar reversibilitate a declinului mintal. Prin examene de laborator se pot detecta unele cauze infectioase ale unei demente progresive (teste pentru sifilis, teste de detectare a "virusului imunodeficientei umane" - HIV).

Examene neuroradiologice

Acest examen poate evidentia o reducere de volum a creierului, în special a scoartei cerebrale (atrofie corticala), cu o anumita distributie topografica. Rezultatul nu este însa specific.
Rezonanta magnetica nucleara are o putere de rezolutie mai mare. Se constata atrofia corticala manifesta si largirea spatiilor lichidiene (ventricoli si cisterne).
Acest examen, care evidentiaza diferentele regionale de perfuzie cu sânge a creierului, poate perminte o diferentiere între o dementa vasculara (dementa prin multiple mini-infarcte cerebrale) si una degenerativa (de tip Alzheimer).
Prin efectuarea unei Tomografii cu Emisiune de Pozitroni (PET), folosind molecule de glucoza marcate cu Fluor-18 (izotop radioactiv), se constata o reducere a utilizarii glucozei (singurul element nutritiv al creierului), un asa zis "hipometabolism al glucozei", în special în regiunile frontale si parietale, în comparatie cu persoanele normale.

Sectiune frontala prin doua creiere (Procesare computerizata a imaginii). Stânga: Accentuata reducere de volum al creierului unui pacient cu boala Alzheimer. Dreapta: Creier normal.

Rezonanta Magnetica Nucleara. Stânga: Pronuntata atrofie corticala la un pacient cu boala Alzheimer. Dreapta: Creier normal al unei persoane în vârsta.

Tomografie Computerizata (stg.) si Tomografie cu Emisiune de Positroni-PET (dr.). Imagini caracteristice la un pacient cu boala Alzheimer. Sagetile indica zonele cu hipometabolism.